PIAȚA
DE CARȚI DE
POEZII SCADE
„Românul s-a născut poet” spune o vorbă. Și tind să o cred tot mai mult, asta, bineînțeles luând în considerare contextul în care „poet” definește orice persoană care are capacitatea lingvistică de a îmbina cuvintele astfel încât să rezulte acele potriviri la final de vers, numite rime.
Pornind de la această idee voiam să vă semnalez că în ciuda faptului că se scrie multă poezie și de multe ori se scrie chiar bine, piața de carti de poezii scade și scade din cauză că poezia nu mai pare a fi la modă sau poate din cauză că nu ține pasul cu proza, cu temele moderne și variate și din ce în ce mai ciudate, pe care proza le abordează în prezent.
Pe de altă parte, proza are la dispoziție un spațiu mult mai amplu în care să se manifeste. Un roman bun trece cu ușurință de 200 de pagini, iar cititorul află în mod lejer mesajul transmis. Poezia, pe de altă parte, nu folosește, în medie, mai mult de 20 de rânduri, ceea ce nu-i ia cititorului prea mult timp. Dacă pe durata celor câteva minute de lectură a înțeles ce voia eul liric să îi spună, dacă e dispus să aprofundeze textul și să dezlege tainele vresurilor atunci respectiva poezie și poate întregul volum are noroc și este cumpărat. Într-un caz mai puțin fericit cititorul răsfoiește volumul mai departe iar șansele de cumpărare devin tot mai mici. În cazul cel mai nefericit, volumul este pus la locul său pe raft și cititorul pleacă din librărie fără vreo carte de poezie.
Constatăm astfel că popularitatea cărților de poezii e tot mai scăzută și e foarte posibil ca peste ceva vreme poezia să se regăsească doar în cercuri de cunoscători. Cine știe, poate le va prinde bine cărților de poezii să aibă un public select care ar ști să le aprecieze valoarea. Singura problemă ar rămâne cea financiară. Dar aceasta există și în prezent. Puțini scriitori se pot lăuda că trăiesc bine de pe urma cărților lor, dar poeții care trăiesc de pe urma cărților de poezii sunt aproape inexistenți.
Cu toate că a scrie versuri e o adevărată artă, cărțile de poezii nu sunt profitabile nici pentru cel care le vinde, nici pentru cel care le publică / editează, nici pentru cel care le scrie.
„Românul s-a născut poet” spune o vorbă. Și tind să o cred tot mai mult, asta, bineînțeles luând în considerare contextul în care „poet” definește orice persoană care are capacitatea lingvistică de a îmbina cuvintele astfel încât să rezulte acele potriviri la final de vers, numite rime.
Pornind de la această idee voiam să vă semnalez că în ciuda faptului că se scrie multă poezie și de multe ori se scrie chiar bine, piața de carti de poezii scade și scade din cauză că poezia nu mai pare a fi la modă sau poate din cauză că nu ține pasul cu proza, cu temele moderne și variate și din ce în ce mai ciudate, pe care proza le abordează în prezent.
Pe de altă parte, proza are la dispoziție un spațiu mult mai amplu în care să se manifeste. Un roman bun trece cu ușurință de 200 de pagini, iar cititorul află în mod lejer mesajul transmis. Poezia, pe de altă parte, nu folosește, în medie, mai mult de 20 de rânduri, ceea ce nu-i ia cititorului prea mult timp. Dacă pe durata celor câteva minute de lectură a înțeles ce voia eul liric să îi spună, dacă e dispus să aprofundeze textul și să dezlege tainele vresurilor atunci respectiva poezie și poate întregul volum are noroc și este cumpărat. Într-un caz mai puțin fericit cititorul răsfoiește volumul mai departe iar șansele de cumpărare devin tot mai mici. În cazul cel mai nefericit, volumul este pus la locul său pe raft și cititorul pleacă din librărie fără vreo carte de poezie.
Constatăm astfel că popularitatea cărților de poezii e tot mai scăzută și e foarte posibil ca peste ceva vreme poezia să se regăsească doar în cercuri de cunoscători. Cine știe, poate le va prinde bine cărților de poezii să aibă un public select care ar ști să le aprecieze valoarea. Singura problemă ar rămâne cea financiară. Dar aceasta există și în prezent. Puțini scriitori se pot lăuda că trăiesc bine de pe urma cărților lor, dar poeții care trăiesc de pe urma cărților de poezii sunt aproape inexistenți.
Cu toate că a scrie versuri e o adevărată artă, cărțile de poezii nu sunt profitabile nici pentru cel care le vinde, nici pentru cel care le publică / editează, nici pentru cel care le scrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu