DEFINITII PENTRU POEZIE

DEFINITII PENTRU  POEZIE



Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului.
 
Poezia este arta de a pune în mişcare imaginaţia noastră cu ajutorul cuvintelor.

Poezia este limbajul celor ce nu şi-au pierdut definitiv inima.

 Poezia este o conspiraţie a ideilor, contra tuturor conspiraţiilor.

 Nu cere poeziei sentimentalism. Cuvinte strălucitoare, cuvinte luminoase, cu un ritm şi o muzică - iată poezia!

Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte.

 Poezia - trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos.

 Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar.

 Poezia. Un testament în versuri, fără timbre fiscale.

 Poezia e o artă a limbajului, anumite combinări de cuvinte pot produce o emoţie pe care altele nu o produc şi pe care noi o numim poetică.

 Poezia este o oglindă care face frumos ceea ce este deformat.

 Nimeni nu ştie mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii

 Poezia este un limbaj redus la esenţele lui.

 Poezia este ciupirea coardelor inimii şi realizarea muzicii cu ele.

 Poezia este spunerea Fiinţei... este fondarea fiinţei prin cuvânt.

Poezia este jurnalul animalului marin care trăieşte pe uscat dorind să zboare în aer. Poezia este o căutare de silabe pentru a fi strigăte la barierele necunoscutului şi incognoscibilului. Poezia este scrierea fantomatică care spune cum sunt făcute curcubeele şi de ce dispar.

 Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său.

Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea.

 Poezia este muzica sufletului şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile.

 Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa.

 Poezia este încarnarea unei emoţii într-un limbaj.

 Poezia este însăşi viaţa, e umbra şi lumina care catifelează natura şi dă omului senzaţia că trăieşte cu planete lui în cer.

 Poeziile sunt nuduri sufleteşti care defilează pe podiumul criticilor.

 Poezia este chipul sufletului.

 Poezia este o revărsare spontană de sentimente puternice.

 Poezia este dimineaţa omenirii, istoria sentimentelor înălţătoare, îndemnul permanent către bine şi adevăr.

 Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă.

 Poezia nu este o ştiinţă, este un act de credinţă.

Poezia este o artă – cea mai de seamă dintre artele frumoase, cea mai uşor de abordat şi cea în care adevărata perfecţiune este cel mai greu de atins.

http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=poezie

CASTIG

CASTIG

Bucuria de-a trăi,
Lupta de a birui;
Vorba spusă cu blândeţe,
Osteneala-n tinereţe;

Zămbetul sincer, senin,
Cântecul plăcut, divin;
Mâna întinsă-n ajutor
De un frate salvator;

Răbdarea în suferinţă,
Spoveditul cu căinţă,
Păcatul mărturisit,
Cu virtuţi înlocuit,

Iertarea celui greşit,
Pacea cu cel răzvrătit;
Rugăciunea cea rostită
Dintr-o inimă smerită,

Este câştig preţios,
Rod din sufletul frumos;
El în veci nu se va pierde,
Căci însuşi Hristos îl vede.

http://poeziiortodoxe.com/category/poezii-de-prietenie/

CARTILE DE POEZII

CARTILE DE POEZII

        Deşi poezia este evadare spre alte lucruri, fenomene spre altă lume sau o scăpare a raţiunii şi în acelaşi timp rămân misterioase, se pare că această artă este din ce în ce mai prăfuită cum îmi place mie să spun.

Majoritatea editurilor refuză să mai publice cărţi de poezii dacă nu îşi asigură un oarecare profit, asta datorită nouă, pentru că refuzăm să citim poezii sau să cumpărăm volumele de poezii.

        La fel şi promovarea acestora este mult prea slabă în comparaţie cu alte ţări. Noroc doar cu mediul online, prin care mai circulă poezia liberă şi de tinerii poeţi care încă nu sunt descurajaţi total de faptul că nu vor putea scrie o carte de poezii şi să o publice la o editură.

        Tu mai citeşti poezii?

Eu privesc poezia ca pe o artă care trebuie apreciată şi încurajată, deşi am observat că mulţi nu pun preţ pe un poet, pentru că o poezie este ceva simplu de făcut şi oricine poate scrie nişte versuri. Ei bine nu oricine se poate juca cu versurile, să deseneze o lume întreagă într-o simplă strofă şi să descrie un mare secret al sufletului omului.

Totuşi de-a lungul timpului, poezia s-a schimbat şi ea dramatic, însă păstrându-şi  în adâncul ei, acea undă nemuritoare şi visătoare pe care a avut-o mereu. Deşi nu cred că poezia o să se piardă pe drumul nostrum, cred că ar trebui să fie încurajaţi poeţii nostrii români să se dedice în continuare. Poezia este peste tot, în muzică, în reclame, în desene animate, având un rol important pentru noi, însă nu cred că o apreciem îndeajuns.

        Biblioteca susţine poezia  şi promovează tinerii talentaţi până şi poeţi care au reuşit să îşi publice unul sau mai multe volume de poezii, dar uneori ne întrebăm, se poate ridica poetul de azi, la nivelul lui Eminescu?

Tu ce părere ai? Cum este poezia de azi faţă de cea care o învăţam în şcoli?

Până la urmă important este ca o poezie să fie apreciată, indiferent cât de mult loc este de a fi criticată şi să fie citită cu sufletul.

http://www.emmescrie.com/2012/08/cartile-de-poezii.html 

TREI CĂRȚI ȘI O FLOARE LANGĂ...

  Trei cărţi şi-o floare lângă...

 

Cărţi înşirate pe masă,
Pe jos, pe pereţi, peste tot...
Şi cui acum îi pasă
Că eu nu mai am loc?

Coperţi şterse de timp,
Cu nume anonime,
Născute dintr-un rând,
Pierdute-n mii de rime...

Şi foi ca vânturi albe
De buchii se-nnegresc...
Dar cine e în carte?
Pe cine eu iubesc?

...Pe masă...o lădiţă:
Lemn dulce de mister,
O cale prea deschisă
Spre suflet şi-adevăr...

Tăcut e frunzăritul...
Se-aude surd lăcata:
Ce vrea să spună timpul?
Ce-ascunde oare lada?

Foi albe şi cerneală...
Jurnalul vieţii mele...
O poză ideală...
Şi-o carte de poeme...

O lacrimă şi-n vis...
O stea şi-o carte sfântă...
Un dar şi un destin... 

Trei cărţi şi-o floare lângă...

În jurul ei...pe masă,
Stau cărţi fără de nume...
Şi cui acum îi pasă
Că am un loc în lume?

http://www.citatepedia.ro/index.php?p=2&q=carte&r=p